Stiti povestea aceea care ni se spune intotdeauna cand suntem mici, ca fiecare efort isi are rasplata lui, ca fiecare greseala va fi in cele din urma pedepsita? Ei bine, am ajuns la amara concluzie ca aceasta poveste nu a fost inventata pentru romani, ci este o istorisire universala pe care am preluat-o si noi fara a o implementa acolo unde ar fi trebuit, in constiinta noastra. De fapt cred ca avem inca probleme in ceea ce priveste distinctia dintre bine si rau.
-Ce inseamna, mama, sa fii rau? intrebam incoenta candva. Nu-mi dadeam seama atunci ca raspunsul mi-ar fi spart in bucatele oglinda lumii mele colorate si mi-ar fi aruncat in ochi un ciob de adevar pe care sigur nu eram capabila sa-l suport. Cum as mai fi putut inchide apoi ochii?
O data cu varsta te obisnuiesti sa nu m simti intepaturile inecate de cateva lacrimi, chiar ajungi sa nu mai fii atent la inglodirea ciobului, devine parte din tine si gandul ca ar trebui sa-l indepartezi iti provoaca o durere surda.
Cat despre Romania, suntem atat de obisnuiti sa facem rau si sa asteptam bine, sa facem bine si sa ne pregatim sa fim dati in judecata pentru asta, sa fim calcati in picioare si sa calcam la randul nostru pe altii incat ajung sa ma intreb daca nu cumva in tara noastra toate lucrurile sunt reflectate in oglinzi murdare. Prea multe valori sunt aruncate in gunoiul uitarii, prea multe mizerii ne sunt prezentate pe tavi de aur ca delicatese, prea multe aberatii sunt acceptate ca legi fundamentale. Si poate mai dureros e ca si noi le vedem la fel, sau ne este doar prea lene sa le abrogam.
Eh, ce pot face eu, cine ma aude pe mine? Sa ma lupt singur cu morile de vant?
Am auzit de prea multe ori asta ca sa ma mai abtin sa nu raspund: Atunci hai sa nu faca nimeni nimic, sa asteptam toti sa fim maruntiti treptat de morile astea...poate faina noastra va avea mai mult curaj. Amar cozonac ce vom fi...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
2 comentarii:
toti suferim de asa numita boala "vaicareala". in romania toata lumea se vaita dar nimeni nu ia nicio masura. ceea ce e foarte frustrant. din cauza asta ma gandeam ca ar merge foarte bine puterea exemplului personal. in locul sa spun vai ce grea e sesiunea, mai bine iau cartea in brate si mor cu ea de gat sa vad daca e chiar asa de grea sesiunea. nice post :)
Bună Ziua!
Eu sunt Vlad, unul dintre membrii Radio Whisper, un radio anti-manele dedicat bloggerilor şi nu numai.
Am vizionat cu atenţie blogul tău şi vreau să spun că am fost foarte fascinat de ceea ce am găsit. Am fost atras de subiectele interesante şi de originalitatea articolelor. Felicitări ! Încep să îl citesc cu drag.
Noi promovăm la radio diferite articole ale bloggerilor, iar azi am promovat un articol de-al tău ; am specificat sursa articolului şi am deschis şi un subiect pe baza acestuia. Dacă doreşti, poţi să ne recomanzi orice articol şi noi îl vom promova.
Cu scuzele de rigoare pentru acest mesaj de tip spam,acest mesaj este dedicat tie si la cei care merita care ii citim aproape zi de zi.
Ne-ar face plăcere, de asemenea, să ştim că ai dori să ne susţii în acest proiect de radio şi să accepţi o eventuală colaborare.
Pe Radio Whisper se difuzează toate genurile de muzică, exceptând manele şi piesele necenzurate, avem şi câteva emisiuni, ştiri etc. Ne-am propus să realizăm un proiect mare, iar pentru asta avem nevoie de susţinerea şi ajutorul tău şi al celorlalţi colegi bloggeri. Dorim să creăm o echipă numeroasă, de oameni cu un talent aparte şi m-am gândit că, poate, ai vrea să ni te alături şi să colaborăm, binenţeles, pe unul dintre domeniile care îţi place. Dorim, de asemenea,sa iti acordam un scurt interviu. Pentru noi sunt importante ideile şi modul de a gândi al bloggerilor şi al ascultătorilor noştri.
Îţi mulţumesc pentru timpul acordat, iar acum îţi propun să adaugi linkul sau bannerul nostru pe blogul tău şi să ne dai add la id-ul ascultawhisper sau un email ascultawhisper@yahoo.com pentru a discuta mai multe.www.radiowhisper.com
Mulţumesc,Cu stimă Vlad!
Trimiteți un comentariu