What will be will be...

E deja septembrie. Suna atat de straniu: "a fost vara". Inca nu m-am obisnuit sa se intunece de la 8, sa ma invelesc cu patura, sa port haine cu maneca lunga, sa iau paracetamoale si sa vad bulevardele atat de pustii seara. Este oarecum trist, e mult mai acut simtamantul ca ceva frumos s-a terminat decat speranta ca ceva fericit se va intampla. Poate ca asta e firea noastra. Suferim mult mai mult decat ne bucuram. Petrecem mai mult timp gandindu-ne la ce a fost ( si lamentandu-ne in acelasi timp), decat zambind viitorului.

Sa incep prin a rememora ce a fost. A fost o vara mai frumoasa decat am crezut ca o sa fie si mai putin frumoasa decat ar fi putut fi, a fost poate ultima vacanta adevarata, fara griji si fara maturitati adoptate fortat, a fost a 21-a luna iunie din viata mea, a fost un iulie tropical si un august racoros, a fost o vara de caderi si ridicari( oricat de melodramatic ar suna), a fost un timp al trezirii la o realitate nu tocmai roz, au fost 3 luni de copilarii si jocuri, 12 saptamani de inghitiri in sec si de oftaturi reprimate, 92 de incercari de a dezlega cateva puzzle-uri ce m-au macinat prea mult timp(majoritatea a ramas la fel de incurcata). Au fost sute de ore petrecute cu prieteni dragi, cu amici sau doar cu niste cunostinte...

Gata, destul cu ce a fost, conteaza ce este si poate ce va fi. In mod clar vor fi amintiri superbe, regrete si zambete. Daca nici la 20 de ani ( ma rog, 21-ce m conteaza un an in plus:P?) nu reusim sa fim fericiti sau macar entuziasti, atunci cand? Daca nu noi atunci cine?:)) De un singur lucru trebuie sa fim siguri: va fi o toamna superba, cu sau fara soare...