Ploaie de pietre

Cand s-a transformat lumea asta intr-o sala imensa de judecata? Cine ne-a dat dreptul de a cataloga, de a pune la zid si in final de a ucide cu pietre sentimente, ganduri si fapte ce nu ne apartin? Sunt lucruri aparent minore, sunt vorbe sau gesturi aruncate inconstient sau, mai grav, din dorinta meschina de a-l vedea pe celalalt suferind, sunt priviri taioase si zambete ironice ce ranesc mai adanc decat isi poate imagina cineva.

Ar fi intr-adevar imposibil si chiar plictisitor sa nu comentezi, sa nu analizezi sau sa nu scapi o mica barfa acolo. Dar de aici si pana la a da verdictul asupra unei persoane deja cazute, de a arunca in continuare nu cu pietre, ci cu stanci intr-un biet trup schimonosit de durere...e ceva drum....ca de la gand la crima. Nevoia asta absurda de a intra cu bocancii in viata altora, de a gasi pretutindeni calai si victime provine poate din firea noastra telenovelica sau din sadismul satisfacut la vederea altora care au gresit mai grav decat noi. E linistitor sa stii ca altii au comis-o mai rau, nu? Incepe sa creasca stima de sine cand vezi ca mai pacatuiesc si altii. Ba chiar incepi sa te crezi un ingeras comparativ cu mostrii aia, nu? Si asta iti da dreptul de a bate niste cuie in plus in crucea pe care si-o duc singuri.

Evident ca tot ce am scris pana acum este de fapt tot un mod de a judeca, intr-adevar, la scara mai larga, oamenii. Doar ca, aceste randuri nu pot face nimanui niciun rau si niciun bine...sau poate ma insel, cine stie? Asadar, accept sa fiu judecata pentru indrazneala de a judeca omenirea. Ca doar asta e lumea...un sir de judecatori si inculpati, un sir de carcele...

Robotei de facut bani

V-ar surade ideea sa aveti un robotel de facut bani intotdeauna langa voi,nu? Acum zambiti si visati la plajele din Hawaii, la domnisoarele cu picioare de 1.50 m care se perinda prin fata voastra lejer imbracate(ca sa nu zic goale,nu, nu v-ati imagina voi asa ceva:P) si la soferul ce va asteapta supus pentru a va duce la destinatie...Dream on!Da fapt nu,trezirea!!!Haideee,trebuie sa trag de voi?Stiti la fel de bine ca mine ca robotei din acestia nu se pot procura de la chioscul de vizavi(da,vizavi asa se scrie,don't worry...cautati DOOM online:D) si nici macar de la cel mai dotat mall.

Intrebarea pe care v-o puneti acum(pe langa:Fata asta e dusa cu pluta?)este probabil legata de caracterul real sau fantastic al acestor robotei creatori de bani si iluzii.Oare sunt doar niste fantasmagorii sau proiectii ale mintii mele?Ei bine,raspunsul se gaseste in jurul nostru. V-ati uitat macar cateva minute la ardoarea,indarjirea si teama din ochii nostri?
V-ati gandit ca 80% din viata ne-o petrecem alergand dupa bani si nu dupa ceea ce ne face fericiti?Ca ne refuzam mici placeri sau uneori ne cenzuram comportamnetul doar pentru a face pe plac sefului,ca ne calcam pe demnitate pentru a primi o marire de salariu sau pentru a fi mai bine priviti de cei mai influenti decat noi?

De cate ori nu ni s-a intamplat sa stam de vorba cu prieteni sau colegi care au uitat de facultate, de micile iesiri in oras, de o carte citita din pura placere si s-au dedicat unei furtunoase intrari pe scena oamenilor adulti,responsabili,independenti din punct de vedere financiar...pe scurt...a roboteilor de facut bani.

Dimineata te trezesti la 6.30,pleci din casa la 7.30,doar stii ce trafic groaznic e in Bucuresti,la 8.40 ai ajuns la serviciu, evident inaintea sefului si joci cu stoicism si cu nervii intinsi la maxim spectacolul zilnic pana la 18.Sa mai faci si niste ore suplimentare? Parca ar da bine...poate,poate avansezi peste cateva luni.Asa ca strange din dinti si rabda,ce naiba!Mai conteaza ca trebuia sa te duci la un film cu prietenul tau?Viata e grea,ce atata distractie... Satisfactii fara sacrificii nu exista.Aaa,maine ziceai ca ai examen la facultate? Lasa,stai pana la 5 si inveti,oricum la ce te ajuta porcaria aia de facultate pe care o faci?Ce,iti da de mancare?Termini si n-ai ramas cu nimic,n-ai nici experienta si nici bani.

Asa incepe vanatoarea...Vanatul fuge bezmetic de frica pustii,naduseste si gafaie,dar alearga in continuare,simte privirea agera si respiratia sacadata a vanatorului.Pare a scapa,se ascunde,alearga...apoi se impiedica de o blestemata de creanga uscata;dar nu poate renunta,asta nu....se ridica,julit,indurerat,cu lacrimi de durere in ochi.Si fuga continua;focurile de arma se aud tot mai aproape,iar sangele ii fierbe in vene.Timpanele tremura infiorate,picioarele vinetii calca peste crengile noduroase,ah...durerea si sangele siroind il fac sa alerge si mai manios;orb si ingrozit nici nu-si da seama ca undeva, intr-o ramura se zbatea in vantul rece o inima stafidita.Hmm,pe acolo trecuse el acum 2 secunde...Isi priveste pieptul dezvelit si rosu...ceva lipsea...mai ramane doar o durere ascutita.O noua cursa s-a incheiat,dar este oare un happy end?

Cat timp vrei sa-i dedici acestei vanatori?Chiar esti dispus sa incepi de la 20 de ani cursa?De acest drum nu poate scapa nimeni,depinde doar de noi daca vrem sa-l parcurgem in pasi de dans sau din contra, intr-o continua alergatura.Dar sa nu uitam ca la un moment dat putem sa ramanem fara suflu...si atunci ne vom intreba:A MERITAT?
Voi stiti mai bine raspunsul....