Shhh....ascultand tacerea

Ma intrebam zilele trecute de ce vorbeste lumea atat de tare, atat de mult si mai ales atat de inutil. Ati observat gesturile, incruntarea, infierbantarea, tonul care se ridica superior, mainile ce se misca mult prea amenintator? Dar mai presus de agresivitatea limbajului este inutilitatea lui. Se spun atatea lucruri pustii si lipsite de orice fel de relevanta pe secunda incat uneori mi se pare ca ascult un radio stricat, dat la maxim si care deruleaza aceeasi stire de mii de ori. Nici macar nu mai pot recepta mesajul, prea multe zgarieturi pe timpanul meu (obisnuit si el cu multe), prea multe bla-bla-uri , prea multe complimente sau rautati gratuite, prea multe cuvinte aruncate in vant, fara ca nici macar noi sa credem in adevarul lor.

Si nu, nici eu nu ma pot considera absolvita de pacatul asta al vorbariei goale si false. Mi-am dat seama ca lumii ii place mai mult sa asculte povesti nostime si "dezbracate" decat sa incerce sa vada dincolo de tine, de priviri, de cuvinte. E mai placut sa ai in preajma o persoana care rade incontinuu sau discuta despre moda, cantareti si distractie decat una inchistata, oarecum complicata si introvertita. Si chiar le dau dreptate. Poate ca e mai placut asa, tocmai pentru ca e mai linistitor, mai racoritor:)

Este la fel de greu sa spui idei (si nu cuvinte) cum este sa taci. Da, imi plac oamenii care mai si tac, nu neaparat pentru ca eu una gasesc dificil sa vorbesc despre orice oricand, ci pentru ca imi dau senzatia(poate gresita) ca isi iau timp sa mai si gandeasca, chiar si cu intermitente;)))Si pentru ca rareori inutilul poate umple un gol, il poate doar masca dar niciodata umple. Si dincolo de tot ce am spus pana acum (banalitati de umplut randuri inutile:D) este o imagine care persista in mintea mea: doua persoane, poate un cuplu, ce stau pe malul marii, se uita la stele si TAC...da, tac. SI nu tac pentru ca nu ar avea ce sa-si spuna ci pentru ca sunt constienti ca ar distruge totul daca ar rosti chiar si un cuvant, ar sparge un cod secret si totodata farmecul apusului aceluia minunat. Prefera niste priviri si zambete in loc de cuvinte si gesturi. Can you blame them?

Shhh, let's listen to our silence for a while...